Oswald Spengler a remarcat în magnifica sa lucrare „Declinul Vestului” că civilizația occidentala s-a dezvoltat în strânsa legatura cu științele naturale și religia creștina („There is no Natural science without a precedent Religion.” Spengler, 2016). El a mai afirmat că elanul civilizatiei vestice intră în declin, la pachet, cu cel al religiei. În fapt, fenomenul declinului comun – civilizatie plus religie – este unul care a caracterizat toate marile lumi. Janet Tassel evocă preocuparea pe acest subiect a lui Nial Ferguson, un prolifilc si popular profesor de istorie cu studii la Oxford si experienta didactica la Harvard si Stanford.

Ferguson identifica trei cauze ale declinului imperiului britanic care-și găsesc corespondent în factorii care au contribuit semnificativ la decadența Statelor Unite de astăzi (Tassel, 2007). Aceste cauze sunt urmatoarele: 1. deficitul economic, 2. deficitul resurselor umane si 3. un uriaș deficit de atenție (Tassel, 2007). Deficitul economic este, înca, remediabil. Cel mai problematic este cel uman, deoarece nu mai exista cetățeni dispuși să lupte pe sutele de baze militare ale Americii din întreaga lume. Deficitul de atentie este la fel de problematic. America predică despre valori morale, proiecteaza idealurile democratice si drepturile omului, deși americanii nu converg, sunt din ce în ce mai polarizați, împărțiși și, prin consecință, au sentimentul luptei pierdute. De aici se trage durerea Americii. În mod analogic, declinul bisericii, în general, și al celei evanghelice, în particular, se datorează acelorași determinanți. Consecintele sunt acute, deoarece tocmai cei care ar trebui sa slujeasca „full time” bisericile si misiunile ei interne si externe sunt supraocupati cu mijloacele de agonisire a pâinii (si ei au copii si copii lor trebuie sa se hrăneasca si sa se îmbrace!), iar biserica este privata de slujirea eclesială de calitate si consecventă. În al doilea rând, deficitul uman. Preotia universala (teza fundamentala evanghelica) a credincioșilor pare a fi rămas numai pe hartia tomurilor de teologie. Cine mai este dispus sa intre în luptele spirituale si culturale ale bisericii de astazi? J. P. Moreland ne atrage atentia ca Dumnezeu trebuie iubit atât cu cugetul, cât și cu sufletul si inima (2014).

Factorul care macină în mod visceral eclesia este deficitul de atentie al comunitatilor crestine. Iar acesta se datoreaza diferentelor uneori antagonice dintre convingerile religioase teologice si practice din interiorul lor. Acest fapt, este un tribut plătit relativismului epistemic si pluralismului religios. Convingerile bisericilor par a fi devenit volatile, iar credincioșii nu mai știu ce sa creada! Iar pe acest fond etica iși elasticizează continutul, iar viața morală firavă și disonantă iși pierde caracterul practic si valoarea sociala.

De aici, de la reforma etică si epistemologico-teologică se mai poate face ceva în materie de redresare. Tim Keller, acum în 2022, evidentiază câteva motive răspunzatoare de declin, motive care se încadreaza foarte bine în „deficitul de atenție.” În primul rând, abandonarea stricteții eticii creștine în privința comportamentului sexual și al utilizării banilor (Keller, 2022), diluarea credinței și relaxarea preocupării pentru edificarea ei, retușarea teologiei pentru a fi ușor digerată de stomacul modern (Keller, 2022). Keler subliniaza, de asemenea, că încă din 1923, teologul specializat pe Noul Testament de la Princeton Theological Seminary, J. Gresham Machen, ne-a atras atenția cu privire la demisia teologiei din spațiul eclesial. Si alte religii au avut resorturi etice, însă numai creștinismul a insistat, nu pe faptul că noi suntem mântuiti prin ceea ce facem noi, ci pe lucrarea mântuitoare a lui Hristos care cuprinde miracolul întrupării Sale, al vieții si morții, al învierii și înălțării Sale la ceruri (Keller, 2022). Bisericile au pierdut teren pentru că nu au oferit ceea ce organizațiile seculare nu aveau cum sa ofere (Keller, 2022). Teologul si pastorul american face trimitere la George Marsden, „The Twilight of the American Enlightenment”, remarcând ca unitatea cu privire la standardele morale comune, transcendentale si obiective, a fost înlocuită, pas cu pas, cu diferendele intestine ale comunitatilor crestine, de relativismul moral, de conformism, de împlinirea de sine și autonomia individului în privinta descoperirii prescriptiilor morale proprii (Keller, 2022). Așa că am ajuns în punctul la care „Biblia nu ne mai spune ce este corect si ce este greșit în societatea seculară, însă gândirea seculară ne spune ce a fost corect si gresit în Biblie” (Keller, 2022). Consecințele stau la ușă, pe măsură ce religia își continua declinul, secularismul se dezvolta și odată cu el, din nefericire, spune Keller, crește egoismul, auto-glorificarea, și comportamentul deviant.

În concluzie, declinul bisercii marșează mâna în mâna cu declinul civilizatiei, însă cauza lor este comuna si anume abandonarea convingerilor creștine fundamentale care au întemeiat occidentul ca civilizație de elita și renunțarea la valorile morale obiective și transcedentale. Keller își exprimă dezamagirea, susținând că „proiectul general al protestantismului principal a esuat” (Keller, 2022), iar „crestinismul progresiv” nu este o solutie. Eu personal consider ca mai există o șansă, resondarea teologiei pe „iubirea supraabundenta” așa cum, foarte frumos a punctat odinioară P. Riceur, adica întemeierea pe gândirea radicală a iubirii care-și prețuiește dușmanul. Dumnezeu să ne ajute!

[BIBLIOGRAFIE: Oswald Spengler. (2016). Decline of the West. Vol. 1,2. Translated by Charles Francis Atkinson. Publisher: Random Shack; Janet Tassel. (2007). The Global Empire of Nial Ferguson, Doing History on a Sweeping Scale. Harvard Magazine. https://www.harvardmagazine.com/2007/05/the-global-empire-of-nia.html.; J. P. Morland. (2014). Iubeste-l pe Dumnezeu, Rolul Ratiunii în Viata Sufletului. Oradea: Editura Cartea Crestina. Timothy Keller. (2022). The Decline and Renewal of the American Church: Part. 1. – The Decline of the Mainline. Life in the Gospel. https://quarterly.gospelinlife.com/decline-and-renewal-american-church-the-decline-of-the-mainline/.]

Publicatia electronică „ID the Future” evoca faptul ca filosoful Thomas Kuhn a arătat că, potrivit istoriei paradigmelor științifice, atunci când adepții perspectivelor științifice dominante constată că sistemul lor de percepere si analiză a realității este supus îndoielii pe baza evidențelor, au tendinta de a se folosi de pârghiile puterii instituționale pentru a-i contracara si descuraja, în orice mod posibil, pe aceia care devin exponenți ai paradigmelor competitoare (Luskin, 2021). Jonathan Wells consideră că în această situație se află și paradigma evoluționistă. Dincolo de acest aspect, ceea ce doresc sa subliniez si ceea ce mă framântă de multă vreme este faptul că evoluționismul, ca sistem de gândire, intensifică dramatic non-sensul existenței. Si anume, din moment ce evoluția se desfășoară la întamplare, atunci întregul univers este masa, energie și haos, fără o ordine anumită și fără un sens prealabil. Mai mult, evoluția pare sa fi reușit performanța de a produce „chimii,” intra-grupate, umanoide, formate din Carbo, Notrogen si Oxigen, așa cum este si componenta chimica a prafului stelar, care însă au atât capacitatea de a procesa informația, cât și competența de a procesa însăși propria lor procesare cognitivă, și care sunt, iată, capabile de a medita asupra ideii unui univers evolutiv, lipsit de semnificație. Altfel spus, evoluția cosmosului nu doar ca este lipsită de sens, dar a reușit să producă ființe care și-au dezvoltat conștiința de a-i constata propriul nonsens. Iar acest lucru este cu atât mai dramatic cu cât faptul acesta în sine este un non-sens, dar un nonsens în care încolțește disperarea.

[Bibliografie: LUSKIN, C. (October 13, 2021). „Is Darwinism a Theory in Crisis?” ID The Future. Episode: 1516. Audio interview. Host: Casey Luskin, Guest: Jonathan Wells. Duration: 12:55. https://idthefuture.com/1516/.

Norman Geisler raspunde succint: „dacă Dumnezeu există, atunci minunile sunt posibile” (Geisler, 2016). Eric Metaxas, evocă, cu rigoarea unui biograf cu talent, minunea vindecării care a avut loc în viața Luciei Schafer, o tânără din Manhattan, New York, descendentă a unei familii vechi de evrei care își cunoaște arborele genealogic pâna pe vremea lui Aaron (Metaxas, 2014, 178), marele preot, și care, de altfel, își dorea să-și vadă fiica studiind la una din universitățile din Ivy League, lucru care a și avut loc. Dupa studiile de licenta la Dartmouth este admisa pentru cele postuniversitare la Yale Law School. Totul pare excepțional de bine. Pare, dar nu este așa. Problema ei de alergie la polen, câini, pisici, se extinde cuprinzând și alte alergii ca cele la parfum sau pesticide, tot ce este esențialmente chimic. Viata i-a devenit un coșmar care a culminat cu momentul în care prietenul ei i-a spus verde în față, ești atât de alergica încât „îmi produci alergie”, și a parasit-o, pentru ca mai târziu să se csătorească cu o altă fată. Dupa mai multe vizite la medici, în cele din urmă un imunolog din San Francisco a descoperit cauza problemelor ei de sănătate, doua boli autoimune, una îi afecta tiroida, iar cealalta ovarele și ... niciun tratament. Lucy a încercat de toate, de la selectarea drastica a alimentelor, eliminarea întregii cantități de sânge din corp în vederea purificării acestuia și reintroducerea lui ulterioară, și până la mutarea ei în deșert, întrucât așa a fost sfătuită de un medic (Metaxas, 2014, pp. 176-178). Dupa multe încercari fără rezultat, într-o zi a întâlnit o creștină care i-a spus, spre surprinderea ei, cum a vindecat-o Domnul Isus Hristos de o boala asemănătoare. Dupa ce Lucy a citit Vechiul si ulterior Noul Testament a ajuns să recunoască plauzibilitatea ideii că Isus este Hristosul, fapt care a fost urmat de acceptarea în viața ei a lui Isus ca Mesia. Lucy s-a rugat lui pentru vindecare, împreuna cu alti crestini, pentru ca la sfârsitul a cinci zile de rugăciune să aibă sentimentul că este mai ușoară și, în interior, să simtă o pace adâncă (Metaxas, 2014, p. 180). Creștina cu care s-a rugat a spus, prin credință, „gata s-a terminat,” iar Lucy a confirmat cu un simplu „da, știu.” De la acel moment a putut face ce și-a dorit în materie de alimentație și întreținerea corpului, s-a putut îmbăia folosind săpun și șampon, la restaurant putea comanda tot ce-i plăcea, în timp ce a renunțat la orice tratament. Medicul din San Francisco a întrebat-o stupefiat pe Lucy, cum s-a întamplat și ce a facut, ea i-a răspuns că a fost vindecată de Dumnezeu prin rugăciune. Răspunsul lui a fost la obiect: „ei bine, rugaciunea ajută.”

Un alt caz relatat de Metaxas este cel al Christinei, o chinezoaica din Taiwan, strănepoata lui Gu Kim Fiu, un chinez de la începutul secolului XX, care s-a încreștinat devenind un mare proprietar de pământuri în Hawaii , mare comerciant de zahar și ctitor al unei biserici din Hawaii unde părintele Chinei moderne, Sun Yat-Sen s-a întors la Hristos (Metaxas, 2014, 182). Christine, deși născută într-o familie de creștini, nu avea o relație personală cu Hristos, însă simțea această nevoie, fapt pentru care, într-o zi s-a rugat astfel: „dacă ești real, arata-mi și mie.” Bunicul Christinei era, la acel, moment foarte bolnav, nu putea sta în picioare și umbla cu extrem de mare dificultate. O mătusa, creștină și ea, venita în vizita la ei și vâzându-l pe bunic apăsat de boală l-a întrebat „crezi că Dumnezeu te poate vindeca?” El a răspuns plângând, „cred ..., cred ..., cred că numai Dumnezeu mă poate vindeca. Am fost la medici și niciunul nu m-a putut ajuta. Eu sunt, pur si simplu, prea bătrân” (Metaxas, 2014, p. 183). Atunci s-au rugat. Imediat dupa rugăciune, batrânul și-a îndreptat spatele și a început sa umble. Momentul a fost atât de extraordinar încât, până și astăzi Christine îl evocă cu mare emoție. Christine nu-și putea crede ochilor, nu și-ar fi putu imagina că Dumnezeu poate acționa și în acest mod. Acum însă este convinsă. Dumnezeu i-a aratat că este real. Imediat, după minune, bunicul a decis să iasă afara din casă în văzul vecinilor (Metaxas, 2014, p. 183).

Un al caz este cel al cerșetorului din Ghana. Simon, care este șeful șoferilor unei organizații misionare din Ghana, suferea de mulți ani de diabet însă, acum în 2013, piciorul i s-a inflamat în așa măsură încât medicul a hotarât să i-l amputeze. Chestiunea era cu atât mai gravă cu cât Simon era diabetic, iar fără picior nu mai putea conduce mașina și, astfel, ajungea sa-și piardă serviciul. Era necăjit și așa s-a dus să alimenteze mașina la stația de benzinărie. Pe când alimenta mașina, un străin, un cerșetor s-a apropiat de el. Simon, din obișnuință, bagă mâna în buzunar pentru a-i da câțiva bănuți (cedis). Cerșetorul i-a spus că nu vrea bani. Evident, Simon, a fost surprins, strainul cerșetor a continuat spunând că l-a vazut șchiopătând și că dacă dorește, el s-ar putea ruga pentru el. Dupa rugăciune, pe când încerca Simon să-și termine de alimentat mașina, a remarcat că cerșetorul dispăruse. Cu câteva momente în urmă fusese acolo și se rugase pentru el, iar acum ia-l de unde nu-i. Simon l-a căutat, dar în zadar, omul dispăruse (Mataxas, 2014, pp. 203-204). Pe când a ajuns acasă, dintr-o dată piciorul a început să simtă o căldură și în termen de câteva ore piciorul și-a recăpătat culoarea și și-a revenit deplin. Când a ajuns la medic, acesta a fost impresionat să constate că pacientul său își revenise din starea extrem de gravă în care fusese. Este imposibil, spune medicul (Metaxas, 2014, p. 204), ce s-a petrecut este o minune.

J. P. Moreland, profesor de filosofie la universitatea Biola, USA, relatează o serie de cazuri de vindecări miraculoase bine documentate (McDowell, 2021). Iată câteva. O doamna care a suferit de o boală terminala. Existau 31 de puncte de cancer metastaziat în tot corpul ei. Câtiva creștini s-au rugat împreuna cu ea pentru vindecarea ei. A simțit o încălzire a corpului ei din creștet pâna-n tălpi pe care a asociat-o, prin credintă, cu faptul ca Dumnezeu dorea să-i vindece trupul. După această experiența s-a dus la doctorul ei sugerându-i să-i refacă analizele spunându-i despre cele întâmplate. Examenul medical a scos la iveală faptul că nu mai rămăsese în corpul ei absolut nicio urmă de boală (McDowell, 2021). Ea își dăruise întreaga viața Domnului Isus, deși prin etnie este evreică. Destul de recent, Moreland a luat legatura cu această creștină. Ea i-a confirmat faptul că au trecut în jur de 15 ani de la evenimentul miraculos și că i-a rămas credincioasă Domnului Isus în toata aceasta perioada și că boala nu a recidivat.

Un alt caz relatat de profesorul Moreland este cel al lui Nathan, un student exceptional de-al său. Acesta nu putea dormi decât în poziție aproape verticală datorată unei deschideri anormale în trahee prin care, atunci când era în poziție verticală, se strecura acidul gastric producându-i sufocări îngrozitoare. O senzație oribilă care producea disconfort greu de descris. El s-a convertit la credința în Christos și s-a căsătorit cu o tânară credicioasă. După căsătorie, din pricina neplăcerilor cauzate de refluxul gastric, tusea înecat. Sotia i-a spus că nu mai poate dormi cu el din cauza tuselor sale nocturne. Doctorul îi spusese că avea nevoie de cinci operatii consecutive si convenise cu acesta ca peste trei săptamâni să înceapă sirul de operatii. Între timp, în urma unei rugăciuni a ajuns la convingerea că este vindecat de Dumnezeu. S-a dus la doctorul său și după analize acesta i-a spus că nu mai are le nivelul traheii nimic anormal (McDowell, 2021).

Un alt student de-al profesorului, care avea nevoie pentru continuarea studiilor de 2117 dolari si 60 centi, a cerut colegilor de la facultatea de teologie să se roage pentru nevoia lui. Lucru care a și avut loc. O rudenie de-a sotiei sale a decedat și familia, în timp ce curăța biroul locuinței acelei persoane, a găsit un plic prin care banca anunța returnarea sumei de exact 2117 dolari si 60 de centi. Rudeniile studentului au decis să-i doneze acestuia presupunând că, fiind student, are nevoie de bani. Exact suma de bani pentru care acesta se rugase împreuna cu colegii de clasa. Dumnezeu a mai facut o minune.

Geisler, subliniaza ca, din moment ce în universul lui Dumnezeu au avut loc minuni uriase, ca de pilda creația din nimic a cosmosului, atunci și minunile mai mici sunt posibile (Geisler, 2016)! Geisler are o obiectie la negarea de catre filosoful David Hume a miracolelor pe motivul ca gânditorul scoțian, fie comite eroarea cercului vicios, fie pe cea a pledoariei specialului. Altfel spus nu poti obiecta că miracolele nu corespund experienței pentru că miracolele nu corespund experienței. Daca facem acest lucru ne întemeiem tocmai pe ceea ce trebuie să demostrăm. Ori, înțelegerea lui Hume despre experiență este că acesteia nu-i corespund miracolele. Pentru a evita acest viciu de logică, Hume ar fi trebuit să nu pretindă că experiența este uniforma înainte de a apela la evidențe așa cum sunt acestea (Geisler, 2016). Geisler citează perspectiva lui C.S. Lewis pentru acest subiect, spunând astfel: „Observatia urmatoare a lui C. S. Lewis este foarte importantă: «Acum, desigur, trebuie să fii de acord cu Hume că dacă ne întemeiem în mod absolut pe care ar infirma miracolele, cu alte cuvinte, dacă acestea nu ar fi avut niciodata loc, atunci de ce nu au avut loc, oare, niciodata? Din nefericire, știm ca experiența care le infirma este uniforma numai pentru ca stim ca toate raportarile despre ele sunt false. Si putem sti ca toate raportarile despre ele sunt false numai pentru ca știm deja ca miracolele nu au loc. Astfel, comitem eroarea argumentului circular»” (Geisler, 2016). Geisler expune întreaga argumentație în favoarea miracolelor, pe care nu o vom reda aici. Însa merită menționat modul în care își încheie sintetic șirul extinsei sale prezentări: „Argumentele aduse împotriva posibilității miracolelor sunt circulare; acestea cuprind în premisă ceea ce trebuie să se dovedească în concluzie (se bazează tocmai pe ceea ce trebuie dovedit) si anume că toate evenimentele trebuie să aibă o cauza naturală. Acest lucru nu este numai fals, dar este de asemenea contrar științei, care întotdeauna a făcut loc cauzelor inteligente (în arheologie, medicina legala, criptologie, programul SETI si teoria informatiei). Iar principiul uniformității (prin care putem cunoaște trecutul) nu exclude cauzele inteligente ale evenimentelor trecute. În schimb, acesta le urmarește în arheologie si biologie. Daca facem o analogie cu complexitatea specificată din prezent, vom putea conchide că complexitatea specificată a primei izbucniri de viață trebuie să fi avut o cauză inteligenta. Astfel, știința înțeleasă corect nu exclude intervenția inteligentă în natură; ci dimpotrivă, o cere. Miracolele pot avea loc.” (Geisler, 2016). [Bibliografie: Eric Metaxas. (2014). Miracles. What They Are, Why They Happen, And How They Can Change Your Life. USA, New York: Penguin Group; Norman Geisler. (2016). Twelve Points That Show Christianity is True. Published by Norm Geisler International Ministries | P.O. Box 2638 | Indian Trail, NC 28079 | USA www.ngim.org; Dr. Sean McDowell, (2021). „A Guide to Experiencing Miracles: Conversing with J. P. Moreland” https://www.youtube.com/watch?v=S-JOeevGRoM ]